…este o lectura obligatorie pentru cei care nu au mai folosit pana acum culori de ulei, insa chiar si cei familiarizati cu mediul ar putea avea cateva surprize in ceea ce priveste varietatea tehnicilor acestuia si ar putea gasi noi surse de inspiratie in galeria lucrarilor finite.
Cartea este structurata in patru sectiuni principale: Materiale, Culoare, Tehnici si Subiecte.
Conţine informaţii complete despre materialele, instrumentele şi tehnicile care vă vor ajuta să duceţi la bun sfârşit o lucrare în ulei.
E un documentar făcut de același tip care a fost propriul lui cobai și în Super Size Me. E cu și despre product placement și publicitatea din filme în general. E haios și a costat un miliard și jumătate de dolari, toți banii obținuți de la sponsori.
este un artist de graffiti, activist politic, regizor de film, şi pictor.
lucrările lui ironice şi subversive combină umor negru cu graffiti şi sunt făcute printr-o tehnică uşor de recunoscut şi care i-a făcut lucrările recognoscibile – stencilul ( un proces de aplicare unei vopsele spray peste un şablon decupat în prealabil).
Banksy a spus odată că cel mai mult urăște la publicitate faptul că atrage toți oamenii inteligenți, creativi și ambițioși, lăsând arta modernă pe mâinile celor plictisitori și egocentriști.
Oare am băut ceva, e imposibil. Oare nu mai văd bine?
Știți cum e când, după ce bei un pic mai mult, lucrurile se văd în reluare și fetele par mai drăguțe? Eh, nu e vorba despre aşa ceva.
Aici e vorba despre niște respectabile picturi în ulei, făcute de artisul coreean Ho Ryon Lee care a folosit suprapunerea imaginilor pentru a le face mai dinamice.
M-am împiedicat, m-am ridicat. Cu o piatră-n mână. Habar n-am cum am ajuns aici…Când? Acum!!!
Cred că vă mai aduceţi aminte de jocul Şotron, nu?
Şotronul era acel joc cu pietricica. Copilul arunca pietricica într-o căsuţă, atunci când îi venea rândul, iar pentru fiecare căsuţă numerotată trebuia să parcurgă într-un picior (fără a călca linia) cele 8 cifre, respectiv căsuţe, dus-întors. La orice greşeală, îi ceda rândul altui jucător. Cam aşa era copilăria noastră.
Frieke Jannsens e un fotograf din Belgia, responsabil pentru imaginile de mai jos. El a explicat că a folosit copii doar pentru a scoate în evidență gestul de a fuma, care, zice el, nu ar fi fost la fel de evident în cazul unor adulți.
Tot Frieke a mai adăugat că în perioada în care s-a ocupat de proiectul ăsta, guvernul belgian a interzis fumatul în baruri și mulți s-a plâns că le sunt private libertățile și că se simt tratați ca niște copii.
